Consolidarea grinzilor pentru creşterea rezistenţei la forţa tăietoare

MATERIALE PROPUSE

MEGAWRAP-200 Ţesătură din fibre de carbon orientate pe o direcţie

EPOMAX-LD Răşină epoxidică bicomponentă pentru impregnare

EPOMAX-EK Pastă epoxidică

MEGACRET-40 Mortar pentru reparaţii, armat cu fibre disperse

 

I. NATURA PROBLEMEI-CERINŢE

Necesitatea creşterii rezistenţei grinzilor din beton armat la forta taietoare poate să apară în următoarele situaţii:

  • Creşterea sarcinilor sau schimbarea destinaţiei spaţiului.

  • Necesitatea adaptării unor construcţii vechi la noi reglementări.

  • Îmbătrânirea materialelor de construcţie, coroziunea armăturii sau/şi defecţiuni de construcţie.

  • Necesitatea remedierii după seism.

 

II. SOLUŢIA

Prin lipirea ţesăturii MEGAWRAP-200 pe direcţie perpendiculară pe cea a grinzilor se realizează:

  • Creşterea rezistenţei la forfecare.

  • Reducerea drastică a friabilităţii.

  • Îmbunătăţirea semnificativă a comportării grinzilor la vibraţiile seismice şi creşterea ductilitaţii.

Consolidarea poate fi realizată prin:

  • Confinari continue (Schiţa 2a) sau fâşii pe segmente (Schiţa 2b).

  • Confinari închise (care îmbracă grinda total) sau confinari deschise (fâşii cu ancorare la capete, de preferinţă în zona grinzii supusă compresiunii).

Deşi confinarile închise constituie soluţia optimă din punct de vederea al comportării mecanice (Schiţa 1a), lucrul acesta nu este realizabil la cele mai multe grinzi, din cauza existenţei plăcilor sau altor elemente sprijinite pe acestea, care nu permit înfăşurarea ţesăturii pe faţa superioară a grinzii.

În felul acesta, în cazul grinzilor de placă modul obişnuit de consolidare este cel cu material compozit aplicat în formă de U, pe laturile laterale şi inferioară a elementului (Schema 1b).

În raport cu intervenţiile clasice de consolidare, cum sunt confinarile de oţel sau din beton armat, confinarile de MEGAWRAP-200 au următoarele avantaje:

  • Aplicare uşoară şi rapidă.

  • Creşterea rezistenţei elementelor de construcţie, fără schimbarea geometriei sau creşterea rigidităţii acestora.

  • Rezistenţă îndelungată şi protecţia armăturii de umezeală şi coroziune.

 

III. APLICAREA

Se curăţă bine suportul de părţile slabe, tencuieli, vopsele, grăsimi, etc, şi în continuare se freacă bine cu o perie tare.

Fisurile existente se repară prin injectarea de răşini.

Suprafeţele pe care se face aplicarea trebuie să fie absolut netede. Eventualele reparaţii ale netezimii suportului se fac cu mortar de ciment armat cu fibre MEGACRET-40 sau cu pastă epoxidică EPOMAX-EK.

Suprafaţa pregătită corect se acoperă cu răşina epoxidică EPOMAX-LD. Ţesătura MEGAWRAP-200 se taie cu foarfeca la dimensiunile necesare, se aplică cu atenţie, bine întinsă, pe stratul proaspăt de răşină şi se presează meticulos cu un rulou de plastic, pentru un contact bun cu suportul, pentru impregnarea sa şi eliminarea bulelor de aer. Dacă, în ciuda presării minuţioase, pe ţesătură rămân puncte uscate, aceste puncte vor fi acoperite şi pe deasupra cu EPOMAX-LD (pentru ca toată ţesătura să fie impregnată perfect).

Dacă proiectul prevede mai multe straturi, procedura de aplicare de mai sus se repetă. În acest caz va trebui ca stratul precedent de EPOMAX-LD să nu se fi uscat total, altfel se impune frecarea temeinică a suprafeţei înaintea unei noi aplicări.

Ultimul strat se acoperă, de asemenea, cu EPOMAX-LD şi pe stratul încă proaspăt se presară nisip cuarţos, urmând ca mai târziu să se acopere cu un strat protector de ciment.

 

IV. NOTE

  • În orice situaţie, lipirea optimă a confinarii (pregătirea perfectă a suportului), ca şi ancorarea temeinică (la capete) este condiţia esenţială pentru realizarea eficienţei consolidării.

  • Dacă se cere controlul rezistenţei suportului, acesta se face cu aparatul Pulloff.

  • O atenţie deosebită se va acorda la tăierea ţesăturii, pentru a nu produce îndoituri şi rupturi în ţesătură. De asemenea, suprafaţa ţesăturii trebuie să fie curată atunci când se aplică.

  • Timpul de aplicare a sistemelor epoxidice se reduce o dată cu creşterea temperaturii mediului.

  • Temperatura suprafeţei betonului pe timpul consolidării cu materiale compozite nu va fi în nici un caz mai mică de +50C.

  • Pentru motive de “respiraţie” a elementelor de construcţie (pentru evacuarea umezelii ocluse), se recomandă întreruperea continuităţii mantalei în lungul elementului de construcţie, la fiecare circa 600 mm.

  • Dat fiind faptul că pe timpul dezvoltării unor temperaturi înalte în construcţie (de exemplu în caz de incendiu) eficienţa consolidării se reduce semnificativ, este necesară protejarea exterioară a confinarii de materiale compozite (tencuieli speciale, gips carton, etc). Protecţia este necesară şi în cazul expunerii la radiaţia solară.

  • Pe timpul aplicării este necesară utilizarea echipamentului de protecţie (mănuşi, ochelari, etc).

 

 

skitso100

 

 

 

skitso200